Cetatea Dăbâca (denumită și Cetatea comitatului) este o fostă cetate regală și reședința comitatului Dăbâca. În secolele X-XIV a jucat un rol important în istoria Transilvaniei. Cetatea se află în actuala localitate Dăbâca din județul Cluj.
Cetatea are formă inelară și era formată dintr-un număr de patru incinte fortificate, cu un diametru total de 600 m. Este așezată pe Dealul Cetății la o altitudine de 698 metri, pe terasa superioară a văii Lonei și avea rolul de a menține controlul asupra drumului de transport al sării de la Sic la Poarta Meseșului.
Are formă triunghiulară, cu un vârf orientat spre nord. Inițial avea pe latura sud-vestică mai multe valuri de pământ și șanțuri de apărare, iar pe celelalte laturi palisade de lemn. Palisadele au fost distruse în secolul XI, în urma conflictelor cu triburile de cumani și pecenegi. Ulterior valurile de pământ au fost înălțate suplimentar, iar sistemul de palisade a fost refăcut și redefinit într-un mod mai complex. Cetatea putea fi accesată prin două porți, pe latura nordică, respectiv sud-vestică, ambele încadrate de turnuri de lemn.
La sfârșitul secolul XII palisadele sunt înlocuite de ziduri din piatră, turnuri și donjoane. Zidurile de piatră au lățimi între 2,4 și 4 metri și înălțimi de 3-4 metri.