Muzeul Naţional Filatelic este o instituţie culturală a cărei misiune este de a promova cunoşterea şi înţelegerea lumii întregi, prin studierea timbrelor, a scrisorilor sau a altor mijloace de comunicare prin poştă.
Din punct de vedere etimologic, termenul "filatelie" datează din anul 1864, provenind din contopirea lui "philos" cu "atelia". Rezultatul a fost acest cuvântul „filatelie” având semnificaţia "dragostea de lucruri libere de taxe".
Muzeul are sediul în imobilul proprietate publică a statului, aflat în administrarea Muzeului Naţional de Istorie a României. Clădirea concepută în stil neoclasic este realizată după planurile arh. Al. Săvulescu. Poşta centrală a oraşului a funcţionat aici până în anul 1970, când au început lucrările de renovare a clădirii şi de amenajare a muzeului. Timp îndelungat Direcţia Generală a Telegrafelor şi Poştelor a făcut demersuri pentru înfiinţarea unui muzeu poştal, dar abia în jurul anul 1900, înfiinţează un muzeu poştal, care este prezentat pentru prima oară publicului cu ocazia Expoziţiei Generale, din 1906, când renumitul arhitect Grigore Cerchez, directorul general al Poştelor din acea vreme, construieşte, în incinta parcului expoziţional, un vechi han de poştă în care au fost expuse piese de istorie poştală şi timbrele Direcţiei Generale a Poştelor şi Telegrafului. Existenţa acestuia a fost însă, de scurtă durată. Anul 2004 este anul renaşterii acestei instiţutii prin dorinţă, stăruinţă, bunăvoinţă şi eforturile celor apropiaţi filateliei şi poştei.
Muzeul Naţional Filatelic ocupă peste 600 mp şi permite în cele trei săli de expunere celor pasionaţi de filatelie şi obiecte poştale să admire o parte din tezaurul Poştei Române.