Castelul Țepeș din București este un monument mai puțin cunoscut al capitalei, deși are un secol de existență pe teritoriul orașului. Denumirea poate induce în eroare: castelul nu a fost întemeiat pe vremea lui Vlad Țepeș, nici nu este omagiu adus domnitorului Țepeș. Misiunea lui principală era una mult mai modestă: trebuia să țină adăpost unui rezervor de apă. Turnul trebuia să susțină un rezervor de 200 de metri cub.
Locul în care trebuia amplasat acest turn de apă nu permitea orice tip de construcție. Structura clasică pentru o astfel de utilitate a ieșit automat din discuție. Fiind vorba de București, capitală a României și în trecut a Țării Românești, realizatorii proiectului s-au gândit să îi dea înfățișarea unei cetăți reprezentative pentru conducerea regiunii și au ales o cetate întemeiată de Vlad Țepeș, anume Cetatea Poenari. De aici i s-a tras și numele, deși a fost construit la secole după moartea domnitorului. Ideea construirii castelului a fost propusă cu ocazia comemorării a 40 de ani de la instaurarea regelui Carol I. El trebuia să fie o dovadă a progresului științific și a siguranței oferite de autoritățile statale, urmând să fie folosit de pompieri.
Castelul Țepeș nu și-a îndeplinit pentru mult timp scopul inițial. În 1916, în timpul Primului Război Mondial, autoritățile îl transformă într-o cazarmă. Chiar și după război, corpuri de pază vor ocupa spațiul castelului. Pentru o perioadă scurtă, lucrătoarele din zonă vor locui aici, după care va fi din nou populat de soldați sau jandarmi. Recent, Oficiul Național pentru Cultul Eroilor s-a stabilit în această clădire.
Construcția este mai puțin cunoscută, probabil din cauza istoricului relativ scurt și lipsit de evenimente dramatice. Merită amintit totuși că el a găzduit, în timpul Primului Război Mondial, garda Mormântului Ostașului Necunoscut. Pentru a-și arăta respectul față de soldații morți în război, un militar mort a fost ales ca reprezentant al celor sacrificați pentru patrie, istoria castelului rămânând legată astfel de celebrarea eroilor.